Între imperiile Antichitații, Egiptul, Babilonul, Sumerul, Asiria sau Fenicia au reprezentat forme speciale de agregare a societații, care au creat deopotriva mituri seducatoare și structuri politico-militare solide, apte sa susțina civilizații înfloritoare, trasând evoluția umanitații între Mesopotamia și Valea Nilului.

Sumerul pare sa fie primul loc din lume „guvernat“ de cuvântul scris – faimoasa scriere cuneiforma –, ceea ce a marcat începutul propriu-zis al istoriei omenirii.

Iar Babilonul nu este numai legenda Turnului Babel, o poveste emblematica despre diversitatea culturala, regasita și în Biblie, ci și construcția imperiala a unor straluciți conducatori, precum Hammurabi sau Nabucodonosor.

Polii de putere din bogatul bazin economic al Mesopotamiei au alternat între Asiria și Babilon. Dupa ce a fost cucerit și distrus de invadatorii asirieni, Babilonul a renascut spectaculos.

Vreme de milenii, Egiptul Antic a proiectat Divinitatea pe Pamânt, faraonul preluând adesea semnificația lui Ra, zeul suprem – Soarele. Dar, în egala masura, ca instituție sociala ordonatoare, cu toate „accidentele“ de creștere inerente, a funcționat impecabil, generând o civilizație remarcabila, perpetuata – nu doar simbolic – prin piramidele și templele din Valea Regilor, care continua sa ne fascineze și astazi…