...Cateva secvențe fascinante proiectate pe ecranul memoriei afective ale unui calator pasionat și pofticios: o catedrala imensa sub forma unui castel de nisip (fara nicio linie dreapta!), Iepurași Playboy defiland la braț cu fondatorul celebrei reviste (de a carei ediție in limba romana m-am ocupat o vreme), o paella mancata dupa vizitarea tulburatoarei case a lui Salvador Dalí de la Figueres (unicul „teatru-muzeu”), o sardana dansata cu cei mai veseli pensionari din lume intr-o piața din Calella, sticla enorma de votca pe care voiau sa o cumpere doua adolescente englezoaice, explicația faptului ca, la Boquería, o bucata de jamon serrano de pe pulpa dreapta este mai scumpa decat cea de pe pulpa stanga(!), corrida interzisa parca anume ca sa-i faca in ciuda lui Hemingway (pe „ruta scriitorilor” pe care acesta a imparțit-o simbolic cu Orwell, Dos Passos, Saint-Exupéry), o vizita pe Camp Nou, unde fiecare fir de iarba il evoca pe Leo Messi, viața lui Joan Miró in Tarragona, la Mont-roig del Camp, modul in care o vasluianca frumoasa a ajuns Prima Doamna a independenței ratate a regiunii și, desigur, regretul de a nu ma fi putut desfata niciodata cu preparatele de gastronomie moleculara / „deconstruita” de la elBullí.