Romanul Micul print, al scriitorului și aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, a aparut mai intai la editura Reynal&Hitchcock din New York, in engleza și in franceza, la 6 aprilie 1943, iar mai apoi la editura Gallimard din Franța, in noiembrie 1946.

   Micul Prinț a fost votata drept cea mai buna carte a secolului al XX-lea in Franța. Una din cele mai raspandite carți din lume, a fost tradusa in trei sute șaizeci și una de limbi, inclusiv in Braille,  vanzandu-se in aproape doua milioane de exemplare anual, cu un total de vanzari de peste 140 de milioane de exemplare in toata lumea. Astfel, a devenit una dintre cele mai bine vandute carți publicate vreodata și a doua carte cea mai tradusa in lume, dupa Biblie.

   Micul Prinț este povestea poetica, cu ilustrații in acuarela realizate de autor, a unui pilot naufragiat in desert care intalnește un tanar prinț cazut pe Pamant de pe un mic asteroid. Povestea este filosofica și include critici sociale, dar și remarci pe marginea naturii umane și a ciudațeniei lumii adulte. Aceasta fabula pentru adulți reprezinta, conform unei analize, o alegorie a vieții lui Saint-Exupéry - cautarea certitudinilor și a pacii interioare in copilarie, misticismul și credința sa in curajul omenesc și in fraternitate, dragostea adanca pentru soția sa, Consuelo, dar, in același timp, și o aluzie la caracterul relației lor.

   Deși in aparența este stilizata ca o carte pentru copii, Micul prinț reprezinta un adevarat fenomen cultural de mai bine de sapte decenii.

  “Nu exista varsta pentru a citi Micul prinț. Cu siguranța insa, ințelegerea profunda pe care o revarsa asupra unei minți de copil este in stare sa ii reconfigureze gandirea astfel incat sa fie mai orientat catre inima sa, sa intrevada absurdul in viața și sa iși ude trandafirul din gradina inimii. Este o lecție atat de importanta, incat oamenii au ajuns sa colecționeze aceasta carte in biblioteca personala in toate limbile in care s-a publicat. Aceasta este o carte pe care Antoine de Saint-Exupery o ofera tuturor națiunilor și, cum nu se incadreaza spațial sau temporal in nicio norma, lasa libera interpretare sa cugete asupra adevarului. De fapt, pentru noi, cei mari, naivitatea micului prinț nu este reconcilianta, ci tranșanta și ne obliga sa vedem adevarul decepționant al blazarii umanitații. Pentru un copil, insa, este un inceput de inflorire fenomenal, pe care il recomand ca pe cel mai frumos parfum de roza.” (Sergiu Marinescu)