Citind asonantele, si rimele imperecheate sau nu, m-am regasit. Cu stupoare am realizat ca ma pot transpune dintr-o lume in alta, din lumea mea in lumea lui sau din lumea mea actuala intr-un loc al copilariei sau al iubirii. Ce sfios moment și cat de magulitor sa fie pentru mine sau pentru el, insuși autorul, sa-mi ratacesc gandurile printre ale lui? Mai cu seama, traind fiecare realitate expusa in versuri, am realizat ca lumea ar putea fi mult mai frumoasa in versuri, mai ales in versurile lui, ale autorului, pentru ca reușește, Doamne, și cat de frumos reușește sa danseze cu orice gand, cu orice traire, oricat de banala ar fi ea! Sa faca dintr-un minuscul simț o imensa emoție și sa construiasca dintr-un singur cuvant o lume intreaga.