Visele pot provoca realitatea și chiar o pot influența decisiv. Istoria și dezvoltarea civilizației cunosc numeroase asemenea exemple, unele dintre ele cu consecințe majore, care au ajuns să schimbe harta lumii. Adesea, visele au fost ridicate la rang de viziuni profetice, folosite ca instrumente de propagandă extrem de eficiente.

Astfel, în tradiția islamică și orientală, „visul oracular al Sultanului” se referă la legendarul vis profetic pe care l-a avut Osman I, fondatorul Imperiului Otoman. Acest vis reprezintă mitul fondator al primului mare stat islamic din lume. Cronicile medievale povestesc cum divinitatea i-a inoculat în vis tânărului lider credința că el și descendenții săi vor stăpâni lumea.

Mari personalități istorice, de la Octavian August și Vespasian la Vladimir Ilici Lenin și Iosif Vissarionovici Stalin, sau de la Attila și Genghis Han la Richard al III-lea și Winston Churchill, ca și savanți precum, între alții, Mendeleev, Niels Bohr ori Nikola Tesla, au avut o serie de vise premonitorii care s-au transformat în viziuni profetice cu un impact profund asupra istoriei umane.

De la solii divini la sinapsele neuronale, visul a rămas aceeași pânză fascinantă  pe care mintea umană își proiectează cele mai adânci frici, speranțe și mecanisme de adaptare la realitate. Visul a fost, este și devine, prin reconfigurare succesivă, un mecanism psihic terapeutic, de apărare și de adaptare la tensiunile unei civilizații în continuă mișcare.