La sfârșitul secolului al XV-lea, Spania și Portugalia au inaugurat colonialismul la scara planetara prin cucerirea Americii Centrale și de Sud. Bogațiile enorme acumulate aici și expediate metropolelor iberice au stârnit, firesc, apetitul imperial al tuturor marilor puteri europene, care au început o competiție acerba pentru acapararea de teritorii pe tot globul, din America de Nord și Caraibe pâna în Africa, Asia sau Pacific, ajungând pâna la „capatul lumii”, în Australia și Noua Zeelanda.

Daca Spania s-a extins din Hispaniola pâna în Filipine, iar Portugalia din Ceuta și Azore pâna în Brazilia, Macao sau Goa, Franța a colonizat Antilele, Réunion, Indochina, Polinezia și Noua Caledonie. Germania a fost prezenta în Africa, din Rwanda pâna în Namibia, dar a vizat și teritorii asiatice precum Formosa sau Nicobar. Belgia a stapânit Congo, dar și mai puțin cunoscutele Santo Tomás de Castilla (Guatemala) și enclava Lado din Sudan. Olanda, prin Compania Indiilor de Est, a dominat comerțul mirodeniilor, fondând Batavia, și a fost activa în Antile, Surinam, Mauritius și Africa de Sud; New York a fost cândva New Amsterdam. Nici statele scandinave sau Italia nu au lipsit din aventura coloniala. Astfel, colonialismul european a redesenat harta lumii și a lasat moșteniri politice, economice și culturale profunde, ale caror efecte se resimt pâna în prezent.